Am observat dealungul existentei mele ca unele lucruri care sunt perfect normale pentru mine, sunt total anormale pentru altii.
Sa exemplific: In urma cu cateva zile am primit un add friend request de la un fost coleg pe o platforma de social gen haifaiv. Nu am fost foarte intimi si foarte apropiati dar am pastrat legatura dealungul anilor. Ca sa accept a trebuit sa ii vad mai intai profilul. Nu mica mi-a fost mirarea cand la orientare sexuala am vazut "bisexual". Hopa!!! Pun mana pe telefon si il sun. "Cred ca e o gresala la tine in profil." zic. "Ba nu!" imi raspunde. "Bah, zice ca esti bisexual." zic eu razand. "Cum, tu nu ai stiut?". Raman blocat. E ultimul om pe care l-as fi banuit. Perfect normal, mereu pus pe sotii, mereu flirtind cu toate fetele care ii ieseau in cale, sportiv(fotbalist profesionist)...mai mereu nebarbierit, neglijent, nu pune foarte mare accent pe haine sau cum se asorteaza ele, la frizer se duce doar cand nu isi mai suporta parul...normal. Bea, fumeaza etc.
Nu zic ca bisexualitatea sau homosexualitatea sunt anormale. Vorbesc aici strict de preferintele mele. Cat mai obiectiv(stiu, obiectiv prin subiectivitate), despre ce cred eu. Pentru mine, normal este raportul heterosexual. Pentru un homosexual normal este raportul homosexual. Amandoi din punctul nostru de vedere avem dreptate si ceea ce consideram noi normal este normal. Boooon!
Atunci vin din nou si intreb: Cum doua lucruri perfect opuse pot fi normale/adevarate dar si anormale/false in acelasi timp? Adevarul/realitatea este defapt total diferit/a fata de ceea ce percepem noi? Un parfum pe care eu il consider placut poate fi total deranjant si mai degraba asociat duhorii de catre altcineva?
Inainte de a arunca cu pietre in mine, va spun ca nu sunt homofob. Nici nu critic un comportament sexual si nici nu discriminez. Am folosit acest exemplu pentru a explica cat mai exact aceasta noua angoasa existentiala(a mea).
Sa scriem bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu