Nu este ceva spiritual si magie cu privire la magazinele de carte veche şi biblioteci.
Maybe it is just the smell of old books bringing back forgotten childhood memories, or maybe there is a deeper spiritual connection I can't explain, but every time I am in a library I feel connected to a higher wisdom and my creativity and inspiration take flight. Poate ca este doar miros de cărţi vechi aducă înapoi uitat amintiri din copilărie, sau, poate, există o legătură mai profundă spirituală nu pot explica, dar de fiecare data eu sunt într-o bibliotecă mă simt conectat la o înţelepciune mai mare şi creativitate şi inspiraţie-mi iau de zbor.
There was a public library by my apartment building where I would spend hours every day. Nu a fost o bibliotecă publică prin dezvoltarea apartamentul meu în cazul în care mi-ar petrece ore în fiecare zi. I would take my stack of books, go outside in the park, lay down under a majestic eucalyptus tree and read until my back started hurting. Mi-ar lua-mi stiva de cărţi, du-te afara, in parc, stabilesc sub un copac eucalipt maiestuos şi să citească, până când a început doare spatele meu.
In that park, for many days I would see this little old man meditating under a tree. În acest parc, pentru mai multe zile mi-ar vedea această bătrînel meditând sub un copac.
He was an intriguing little man with a strange smile on his face, like the cat that had swallowed a canary. El a fost un om interesant mic cu un zâmbet ciudat pe faţa lui, ca pisica, care a înghiţit o Canare. It was a smile of total satisfaction coming from inside and it ticked me off with its serenity. A fost un zâmbet de satisfacţie totale, provenite din interiorul şi este bifată mi-off cu seninătate sale. One day I went and sat next to him in the shade. Intr-o zi m-am dus şi sa aşezat lângă el la umbra. I said: I-am spus:
- Hi! - Bună! Are you a Buddhist? Esti un budist?
- Yes. - Da.
- What kind of Buddhist are you, what do you believe in? - Ce fel de budist eşti tu, ce crezi in?
- God. - Dumnezeu.
- Which God? - Ce Dumnezeu?
He stopped for a moment and pierced me with his little biddy eyes. El a oprit pentru o clipă şi străpuns-mă cu ochii lui puţin Biddy.
- I don't know… how many Gods are there? - Nu ştiu ... cum de multe Zeii sunt acolo?
- Well, uh, there is only one God. - Ei bine, uh, nu există decât un singur Dumnezeu.
- So, isn't that a silly question to ask? - Deci, nu este faptul că o întrebare prostie să întreb?
- No, not at all. - Nu, nu la toate. There are thousands of religions and each one claims to represent the real God. Există mii de religii şi fiecare dintre cererile de a reprezenta pe Dumnezeu reale. So which one is the real one? Deci, care este cel real?
- Do you have a mother? - Ai o mama?
- Of course I have a mother. - Desigur, am o mama. Isn't that a silly question to ask? Nu este faptul că o întrebare prostie să întreb?
- No, not really. - Nu, nu chiar. There are millions of mothers out there. Există milioane de mame acolo. How do you know which one is your real mother? De unde ştii care este mama ta reala?
So the little man is playing tough. Deci, omul mic se joaca tare. I had to stop and think. A trebuit să oprească şi să cred. Where is the catch? În cazul în care este de captură? Ok. Ok. Let's play along and see where this goes. Să jucăm de-a lungul şi de a se vedea în cazul în care aceasta merge.
- My mother is my mother because she made me. - Mama mea este mama mea pentru că ea mi-a facut.
- So, how come you don't know who your father is? - Deci, cum de nu stii cine este tatăl tău?
I had this strange feeling that I was about to get a higher understanding of something that had eluded me so many times before. Am avut acest sentiment ciudat că am fost pe cale de a obţine o înţelegere mai mare de ceva care mi-au eludat de atâtea ori înainte. I stood there, my wheels spinning at hyper speed. Am stat acolo, roţi mea de filare la viteza hiper.
- You think you can choose God like you choose a pair of shoes? - Crezi că poţi alege pe Dumnezeu ca să alegeţi o pereche de pantofi? …You choose the right one and you go straight to heaven, you choose the wrong one and you go straight to hell? ... Tu alegi una dreapta si tu du-te direct la cer, alegeţi o greşit şi tu du-te direct la dracu '? …There is no choosing. ... Nu există nici o alegere. Nobody has God. Nimeni nu a lui Dumnezeu. No religion, no country, no race, no man has God. Nici o religie, nici o ţară, nici o rasă, nici un om nu are Dumnezeu. God has all of us, the Christians, the Buddhists, the Muslims, the Hindus and even the ones that don't believe in God at all. Dumnezeu ne-a tuturor dintre noi, creştinii, budisti, musulmani, hinduşi şi chiar şi cei care nu cred în Dumnezeu, la toate. We don't make God, God made us. Noi nu facem pe Dumnezeu, Dumnezeu ne-a făcut. We don't choose God, God chose us. Noi nu alege pe Dumnezeu, Dumnezeu ne-au ales.
Well, I had to admit. That was something I never considered. There is no choice. Ei bine, am avut să recunosc. Asta a fost ceva ce-am considerat niciodată. Nu există nici o alegere. God is my father and I couldn't change that even if I wanted to. Dumnezeu este tatăl meu şi nu am putut schimba că, chiar dacă am vrut să. It is what it is and that's all it is. Este ceea ce este şi asta e tot ce este.
A question still remained. O întrebare a rămas. So I asked: Aşa că am întrebat:
- So how does one relate to God? - Deci, cum se referă la un Dumnezeu?
- How do you relate to your mother? - Cum se referă la mama ta?
- I love her more than anything in this world. - O iubesc mai mult decât orice în această lume.
- Well if that's good enough for your mother I believe it's good enough for your father too. - Ei bine, dacă asta e destul de bun pentru mama ta, eu cred că e destul de bun pentru tatal tau de asemenea.
- You don't understand. - Nu intelegi. It is not that simple… What should one think of God and how… how do you believe in God? Nu este atât de simplu ... Ce ar trebui să o cred că a lui Dumnezeu şi cum ... Cum crezi în Dumnezeu?
- It doesn't matter. - Nu conteaza. It doesn't matter what you believe about God or if you believe in God. Nu conteaza ceea ce crezi despre Dumnezeu sau dacă credeţi în Dumnezeu. What matters is what God believes about you. The question is not do you believe in God. Ceea ce contează este ceea ce Dumnezeu crede despre tine. Întrebare nu este credeţi în Dumnezeu. The question is, does God believe in you? Întrebarea este, nu crede în Dumnezeu tine?
I had no idea, no clue, no answer. Am avut nici o idee, nici o idee, nici un raspuns. I felt like a piñata after a Mexican birthday party. M-am simţit ca un Piñata după o petrecere de ziua mexican.
My head hurt, my heart ached. Capul meu rănit, inima mea durea. I stood up and stumbled my way back home. M-am ridicat şi stumbled felul meu de acasă.
This little guy had just shattered my whole belief system in 5 minutes. I had to get some rest. Tipul ăsta mic a avut spulberat tocmai sistem de întreaga mea credinţă în 5 minute. Eu a trebuit să mă odihnesc.
I recouped really fast and went back to my new found teacher armed with even more questions, battling over every argument, from philosophy to politics. Am recuperat foarte repede şi sa întors la profesorul meu nou găsit înarmaţi cu întrebări şi mai mult, luptându-peste orice argument, de la filosofie la politica.
He was a hard cookie to break. El a fost un "cookie" greu de rupt.
Many times I would find him meditating and out of respect I would sit down beside him and pretend that I was meditating too, although I would just sit there with my eyes closed waiting for him to start talking. De multe ori mi-ar găsi-l meditezi şi din respect mi-ar sta jos alături de el şi pretind că am fost prea meditează, deşi mi-ar sta acolo cu ochii închişi asteapta pentru el de a începe să vorbiţi.
One of those days sitting there “meditating” I let my mind wander and in a flash of lightning I had the revelation of God. Una din acele zile şedinţei de acolo "meditează" L-am lasat mintea mea umbla şi într-un fulger, am avut revelaţia lui Dumnezeu.
It was such a shock that my whole body reacted and I believe I groaned so loudly that I woke him up. A fost un astfel de şoc pe care corpul meu întreg au reacţionat şi cred că am gemu atât de tare ca m-am trezit-l. I stood still as a stone, looking at him, tears rolling down my face. Am stat în continuare ca o piatră, privindu-l, lacrimi în jos fata mea. He smiled at me and I knew he knew. El mi-a zâmbit şi am ştiut el ştia. I smiled back and he knew that I knew. Am zâmbit înapoi şi el ştia că am ştiut.
After a life time of searching, after crossing an ocean and thousands of miles, finally I found God. După un timp de viaţă de cautare, dupa ce am traversat un ocean şi mii de kilometri, în cele din urmă am găsit pe Dumnezeu. Not in a church, not in a bible but right here in my heart. Nu este într-o biserică, nu într-o Biblie, ci chiar aici, în inima mea. He was always there, all I had to do was say: El a fost mereu acolo, tot ce am avut de a face sa spun:
- Hi God! - Bună lui Dumnezeu!
