Dupa cum va povesteam aici ne pregatim sa luam muntele in piept. Incepem sa urcam usor pe traseul auto catre cota 1400. Ne oprisem la un magazin general si am completat bagajul cu doua sticle de vodca, ceva parizer si ciocolata. Eram deja obsiti/beti/uzi si drumul abia incepuse. “Mergi mah, azi?” se aude brusc din spatele meu. “da, scuze.”ii raspund. Fetele erau hipnotizate de peisaj in timp ce noi eram cocosati de bagaje. “Uite, veniti repede aici!” striga Octavita. Ne ingramadim buluc sa vedem minunea. Pe un brad in fata noastra era scrijelit ‘ Alin+Dana=Love’. “D-asta ne-ai chemat?” “Da, nu e frumos?” si ne continuam drumul printre injuraturi.
Destul de plicticos traseul. Asfalt si copaci cat vezi cu ochii. La un momentdat drumul se schimba. Simti ca ai ajuns la munte. Incep sa se vada stanci, poienite si, hopa!, o pestera…”bah”incep sa urlu”ia uite acolo!” si arat catre pestera. Ne oprim pentru un popas, mai ales ca este si o cismea, si contemplam frumusetea la o tigara. Unuia dintre noi ii vine ideea: “Ia hai sa urcam la pestera!” Usor de zis, mai greu de facut. Pestera se afla la 30m inaltime iar terenul in unghi de 60° acoperit cu pietre si pietris(ceea ce s-a dovedit a fi foarte alunecos). Dupa jumatate de ora reusim trei dintre noi, mai putin Piciu care mai manca ceva intre timp, sa ajungem sus. Fetele nici macar nu au incercat. In schimb ne-au plasat indemnul: “Fa poze!”. Ce plm de poze sa faci in bezna cand simti privirile liliecilor vampiri din pestera…mirosea bizar. Am coborat. Tot urcand peisajul se schimba. devine mai inalt, aerul mai curat si soarele mai orbitor. Undeva in zare se vedea cabana de la 1400. Stimulati fiind de acest lucru marim pasul si ajugem la cabana cam in 20 de minute. Dupa ce ne tragem sufletul, continuam catre cota 2000-Miorita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu