Proiect "Padina"…#1.1

“In cat timp ajungem?” ma intreba Octavita. Ma uit la sticla jumatate goala pe care o tin in mana si raspund:”cam intr-o ora.” Scot chitara din husa si incep sa o acordez. Bebelu da primele semne de viata si imi ureaza de mama:”sa ti-o bagi in cur husa din partea mea…”maraie el scurt catre mine. Ma bufneste rasul si ii intind sticla. “bah nesatuilor, aproape ati terminat-o si p’asta”…zice el inainte de a da de dusca parte din lichidul incolor. Grimasa care i-a urmat pe fata ma face sa cred ca i-a priit. “Plm, cola mai e?”. “Ia d-aici!” si-i intind si sticla de cola.
Tocmai am trecut de Ploiesti, lasand in urma mirosul de petrol. Fetele inca amortite de somn si de matinalitatea vremii(daca nu exista cuvantul ii pun semn de copywright) inganau nus-ce cantec de munte in timp ce cafeaua aburinda le tinea isonul. “Bah, dar voi ati luat ceva de mancare?’ se aude o voce. “Lasa ma, ca daca nu ne ajunge ce am luat completam cu ce au aia la cabana” raspunde cineva. Vacuta aproape adormise cu nasul in paharul de cafea in timp ce Ursoaica, expertul nostru montan, ravasa bagajele in cautare de nusce neopren.
Cam astia eram noi p’atunci…Barbosu’(adica eu), Bebelu’(Alex), Tepi(Claudiu), Manole(emil), Piciu(george), Monstru(Myriam), Vacuta Zambareata(Cristina), Tavi(Octavia), Ursoaica(Georgiana) si Andra(nu are nevoie de alt nume). Cu varste cuprinse intre 16-18ani, cu pofta de viata, cu resurse limitate, mergand cu “nasu’” la munte acompaniati de-o chitara.
“Bah, hai repede sa coboram, ca am ajuns!” Aceasta ultima exclamatie ne lasa cu ochii in soarele aspru de mai. Deasupra noastra se ridica Sinaia. “Stiti ce?” se aude deodata vocea lui Piciu,”ce-ar fi sa mancam ceva inainte?”hm….desi toti eram cu gandul la placinta dobrogeana de la pizeria Carpati, doar Piciu a avut curaj sa o marturiseasca. Poposim mai intai la placinta. Dupa o siesta de juma’ de ora ne luam inima in dinti si purcedem catre marea provocare: muntele. Traseul era simplu: din Sinaia urcam la cota 2000, de acolo o luam frumos la picior catre Miorita, coboram pana la Pestera si de-acolo direct la Padina unde urma sa poposim.
va urma…

Technorati Tags: munte, padina, chitara, cabana