luni, 8 februarie 2010

Cum ne enerveaza ele (femeile) pe noi (barbatii)!

Probabil nu sunt primul care posteaza asta; o analiza foarte exacta a felurilor in care barbatii sunt enervati de femei. Atat de exacta incat banuiesc autorul de a fi barbat sau A., fosta mea iubita:))). Primit pe mail:

Aşa îi enervăm pe toţi de moarte În caz că nu v-aţi dat deja seama, după semnătură, vreau să încep prin a vă aduce la cunoştinţă faptul că sînt femeie şi am ales să iau partea bărbaţilor în războiul dintre ei şi sexul căruia îi aparţin. Apoi, aş vrea să menţionez că nu am mustăţi, nu sînt cheală, nu am 420 de kile, nu mă apropii de vîrsta pensionării, deţin ambele picioare, am doar -0,25 la ochelari, îi port strict ocazional (cam de două, hai, trei ori pe an), iar dinţii îi am, toţi, la locul lor. La fel şi luciditatea, cu ajutorul căreia (deşi greu!) am reuşit să conştientizez cam ce îi enervează pe ei, bărbaţii, la noi, cam ce ne face atît de diferite şi, cîteodată, insuportabile.



Citiţi mai jos o listă a motivelor care le fac lor viaţa mai plină, mai alertă şi mai grea.

Lacrimile.
Pentru că par drăgălaşe, interesante şi incitante oricărui bărbat aflat la începutul vieţii amoroase, dar îi enervează cumplit pe cei care au asistat deja la vărsarea a mai mult de zece găleţi. Pentru că, deşi universul se apropie cu paşi mari de disoluţie, ei n-au reuşit încă să înveţe cum să reacţioneze atunci cînd noi plîngem. Cum să înveţe, săracii, din moment ce, dacă încearcă  schema cu luatul în braţe, vom plînge şi mai tare pentru următoarele două ore, iar dacă aleg datul cu basca de pămînt şi bocancii în mobilă, vom plînge mai încet ca intensitate, dar pînă dimineaţă?

Zodiile.
Pentru că s-au săturat să-şi sune mama, la începutul fiecărei noi relaţii, ca s-o întrebe a nu ştiu cîta oară la ce oră s-au născut pe motiv că noua iubită ţine musai să le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea ţine şi ei minte de la o relaţie la alta, dar le e şi-aşa destul de greu să-şi memoreze zodia.

Pisiceala.
Pentru că apare în cele mai nepotrivite momente ale vieţii lor.
Exemplu:
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gindacel, muncesti? :-P
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!
Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pi-siii, de ceee nu răspuuuunzi?:((
El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’sa intru-n sedinta, vb mai tirziu
Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic :x
Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S
Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :((
El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot
Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee :(
Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii


Ţinutul în braţe.
Pentru că dacă, într-o noapte, sînt foarte obosiţi şi uită să doarmă cu noi în braţe, a doua zi dimineaţă avem bot.

Declaraţiile de dragoste.
Pentru că trebuie să răspundă de minimum zece ori pe zi la întrebările „Mă iubeşti?“ şi „Cît de mult?“, iar dacă de la a opta oară-ncolo răspund plictisit, e nasol.

Complimentele.
Pentru că, dacă nu observă că ne-am schimbat rujul, că am fost la coafor sau că avem o rochiţă nouă şi nu verbalizează observaţia prin nişte cuvinte drăguţe (şi originale!), iar e nasol.

Micile crizuliţe.
Pentru că punem bot din senin şi ne enervăm dacă ei nu observă. Iar dacă observă şi ne întreabă ce am păţit, nu vrem să răspundem. Iar dacă insistă, plîngem.

Capriciile.
Pentru că ne apucă pofta de biscuiţi cu cremă la 1,36 noaptea. Pentru că ne dăm cu fundul de pămînt cîte o săptămînă să ne ducă la munte, iar cu o oră înainte de plecare nu mai vrem să mergem nicăieri fiindcă ne doare burta şi avem o depresie.

Întrebările.
Pentru că vrem să ştim la ce se gîndesc exact cînd ei n-au chef să vorbească cu nimeni.

Fiţele
. Pentru că vrem să ne umple preşul de la uşă cu flori, iar dacă se întîmplă, facem figuri şi mai mari. Pentru că plecăm la mama doar ca să se roage de noi să rămînem şi, dacă n-o fac, sîntem depărere că ne-au umilit.

Absurdul.
Pentru că uneori îi iubim doar dacă ne arată că nu-i interesăm, iar dacă se poartă prea frumos şi curtenitor, îi considerăm blegi. Pentru că dacă ne înşală sînt nişte măgari, iar dacă n-o fac ni se par cam papagali.

Dramele amoroase ale altora.
Pentru că prietena noastră cea mai bună sună exact atunci cînd ei au chef de joacă, iar noi alegem să plîngem împreună cu ea că a părăsit-o porcul în loc să ne gîdilăm cu ei şi să ne batem cu perne.

Dezorientarea în spaţiu.
Pentru că, după 30 de minute de explicaţii, tot n-am înţeles cum se ajunge într-un loc în care am mai fost măcar de două ori.

Întîrzierile.
Pentru că, dacă ei întîrzie patru minute, sînt nesimţiţi şi nu ne respectă, iar dacă noi întîrziem 30 sîntem prinţese.

Curele de slăbire.
Pentru că îi plictisim cu ale noastre, iar dacă se întîmplă să ia şi ei un kil în plus, în frigider nu se va mai găsi decît iaurt.

Mama.
Pentru că ne apucă migrenele de cîte ori trebuie să bifăm o vizită la a lor, dar îi trimitem s-o ajute pe-a noastră să care sacoşele cu gogonele de la piaţă.

Baia.
Pentru că le oferim mereu o baie supra aglomerată de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cînd fac duş.

Hainele.
Pentru că oricît s-ar strădui să se îmbrace civilizat şi îngrijit, noi tot mai găsim ceva de comentat.

Telefonul.
Pentru că dacă ne sună doar de două ori pe zi, tragem concluzia că nu ne iubesc suficient, iar dacă ne sună de trei ori se cheamă că ne bat la cap.

Dispreţul faţă de fostele lor iubite.
Pentru că, deşi nu le-am văzut niciodată, ni le imaginăm curve, proaste, inculte, analfabete, pitice şi buboase.

„Vreau asta şi o vreau acum!“
Pentru că, dacă le cerem un CD rar pe care ei sînt nevoiţi să-l comande unui prieten din America, ni se pare că nu sînt în stare să ne îndeplinească imediat o dorinţă, deci nu-i interesăm, deci nu mai vrem nici un CD.

Transferul de vinovăţie.
Pentru că, deşi nu le-o spunem explicit, reuşim întot-deauna să-i facem să se simtă vinovaţi defaptul că noi am buşit maşina, într-un moment în care ei erau plecaţi din ţară.

Logoreea.
Pentru că ne ia 20 deminute să le comunicăm o informaţie care, în mod normal, ar putea fi transmisă în maximum 10 secunde. Uitaţi-vă la mine, am reuşit, fără mari eforturi, să scriu un text dublu în raport cu dimensiunea permisă de layout-ul acestui almanah. Iar dacă o să mă pună cineva să-l scurtez, o să plîng pînă rămîne exact cum îl vreau eu.

Text extras din Almanahul
"Bătăi în dialog" , A.C. 2006



, , , , , , ,

Un comentariu:

Andrei Bledea spunea...

Foarte interesant ,am citit cu mare atentie ceea ce ai postat aici interesant un singur lucru nu mi-a placut faptul ca in momentul in care doresc sa citesc se muta cursorul fara ca tu sa il muti si devine putin enervat sa tot da-i inapoi si sa citesti dar stai linistita eu am reusit sa citesc tot...............frumos

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...